Inflamatia este răspunsul înnăscut, fiziologic al organismului, la factorii care îi afectează țesuturile. Cum se produce mai exact inflamatia? Ce simptome o pot însoți? Când se poate dezvolta inflamația în alte boli?

Inflamația declanșează o „alarma” care semnalează prezența unei amenințări. În condiții normale, inflamația este autolimitată și are ca rezultat vindecarea și repararea completă a țesuturilor. Uneori, însă, inflamația nu se stinge complet și devine cronică. Inflamația cronică este un fenomen nedorit care poate duce la dezvoltarea diferitelor boli.

De ce apare inflamatia?

Inflamația este unul dintre mecanismele imunității înnăscute. Este răspunsul principal al organismului la diferite tipuri de traumatisme. Se crede că inflamația însoțește doar infecțiile cauzate de microorganisme patogene. Într-adevăr, inflamația poate face parte din imunitatea antibacteriană, antivirală sau antifungică, deși acestea nu sunt singurele cauze ale răspunsului inflamator.

Inflamația poate fi cauzată și de alte leziuni tisulare: arsuri, ischemie sau traumatisme mecanice. O trăsătură caracteristică a mecanismelor imunității înnăscute este că acționează rapid și indiferent de tipul de agent patogen.

Inflamația se dezvoltă în organism de îndată ce celulele imune recunosc amenințarea. Mecanismele primare de apărare a corpul nostru se manifesta printr-o creștere a temperaturii, o creștere a fluxului sanguin local și a numarului de celule inflamatorii.

Inflamația – principalele simptome

Trăsăturile caracteristice ale răspunsului inflamator au fost descrise pentru prima dată de savantul roman Celsus, astfel:

încălzire – asociată cu o creștere locală a fluxului sanguin. Un element suplimentar al răspunsului inflamator este o creștere generalizată a temperaturii corpului asociată cu deplasarea centrului de termoreglare al creierului la un nivel superior.
roșeață – cauzată de expansiunea vaselor de sânge în vecinătatea țesutului lezat
durere – cauzată de iritarea receptorilor care trimit semnale de durere către creier. Sarcina durerii este de proteja organele deteriorate. De exemplu, durerea după o leziune articulară face ca noi să reducem mișcările, ceea ce ajuta la vindecarea țesuturilor.
infmalația – umflare cauzată de trecerea lichidului din interiorul vaselor de sânge către țesutul deteriorat.

Adăugarea unui al cincilea simptom la lista de mai sus este atribuită medicului grec Galen. Este „functio laesa” adică afectarea funcției unui organ inflamat.

Etapele dezvoltării inflamației

Imaginează-ți momentul în care țesutul este deteriorat de un factor cum ar fi o traumă mecanică sau un microorganism penetrant. Cum reacționează corpul nostru la ea? Ei bine, răspunsul inflamator începe aproape imediat, datorită celulelor sistemului imunitar care trăiesc permanent în țesuturi și sunt capabile să recunoască amenințarea.

Aceste celule încep să producă particule mesager – citokine, prostaglandine și leucotriene – care, împreună cu sângele, transmit semnale alarmante în întregul corp. Un răspuns local la aceste semnale este vasodilatația în vecinătatea leziunii. Acest lucru, la rândul său, permite afluxul rapid al celulelor imune, precum și al altor molecule necesare pentru a declanșa un răspuns inflamator.

Țesutul inflamat devine roșu și zona afectată se încălzeste, lucru ce se poate observa cu ochiul liber. Pentru ca toate elementele necesare să ajungă acolo unde ar trebui să fie, vasele de sânge devin, de asemenea, mai permeabile. Astfel se produce o umflătură în locul afectat.

Lichidul care se adună la locul inflamației se numește exudat. Conține o concentrație mare de proteine care permit distrugerea agentului patogen și facilitează repararea ulterioară a țesuturilor.

Când semnalul unei amenințări este anunțat și transportul ingredientelor necesare este accelerat, celulele intră în acțiune pentru a elimina cauza inflamației. Aici intra in actiune leucocitele sau globulele albe. Leucocitele găsesc locul afectat datorită „indicatorilor” speciali plasați în interiorul vaselor din focarul inflamației. Astfel, leucocitele care ajung în sânge sunt captate în locul potrivit, iar apoi trec în țesut, unde își pot îndeplini funcțiile.

În inflamatia acută, neutrofilele sunt grupul dominant. Acestea sunt celule cu capacitatea de fagocitoza, adică de a „mânca” microorganisme dăunătoare și rămășițele de celule moarte.

În plus față de acestea, multe alte celule sunt implicate în formarea și reglarea inflamației: macrofage, mastocite și celule dendritice. Acestea sunt în contact permanent, ajustând intensitatea răspunsului inflamator la nevoile curente ale organismului.

În condiții normale, inflamatia ar trebui să restabilească homeostazia tisulară, adică echilibrul complet.

Inflamatia acută seamănă cu o luptă, după care celulele curăță rapid „mizeria” creată, iar țesuturile sunt reparate și vindecate.

Din păcate, procesul de stingere a inflamației nu merge întotdeauna așa cum ar trebui. Vorbim atunci despre trecerea inflamației într-o formă cronică.

De exemplu, inflamatia cronică se dezvoltă atunci când factorul de deteriorare a țesuturilor nu este combatut pe deplin, în ciuda unui răspuns din partea sistemului imunitar.

În inflamatia cronică, răspunsul imunitar este adesea alterat: organismul nu poate face față agentului patogen și începe să-și perceapă propriile țesuturi ca fiind cauza problemei. În consecință, inflamația cronică se caracterizează prin reparare și deteriorare tisulară simultană.

Acesta este motivul pentru care, pe baza inflamației cronice, se dezvoltă adesea boli autoimune, adică acelea în care organismul începe să atace și să-și distrugă propriile țesuturi.

Inflamație – diagnostic

Știm când și de ce se dezvoltă inflamația! Întrebarea rămâne atunci: de unde știi dacă te confrunți cu inflamația?

Examenul clinic, este cel care dezvăluie simptome. De asemenea proteina C reactivă este un marker al inflamației.

La examenul fizic, pot fi observate de obicei mai multe semne ale unui răspuns inflamator:

• durere
• edem
• încălzire
• înroșire
• tulburare a funcției unui organ inflamat.

Testele de laborator efectuate pentru a confirma inflamatia includ:

• VSH, în trecut, unul dintre cele mai importante teste de diagnosticare pentru detectarea inflamațiilor. În prezent, acesta a fost oarecum înlocuit de indicatori mai noi, deși este încă folosit. Valoarea normală a VSH variază în funcție de vârstă și sex (valorile pentru bărbați sunt de 3-15 mm/h, pentru femei 1-10 mm/h, iar peste 65 de ani, la ambele sexe, VSH nu trebuie să depășească 20 mm / h).
• Măsurarea numărului de leucocite din sânge. Răspunsul natural al organismului la inflamație este o creștere bruscă a numărului de celule albe din sânge. Concentrația normală de leucocite în sânge este de 4-10 mii / µl. O creștere a celulelor albe din sânge se numește leucocitoză.
• Electroforeza, adică separarea proteinelor plasmatice individuale și măsurarea concentrațiilor acestora. Locul principal de producere a proteinelor în corpul nostru este ficatul. În timpul inflamației, există o schimbare caracteristică în produsele sale. Proteinele folosite pentru a induce inflamatia sunt crescute semnificativ în detrimentul altor proteine ​​care nu sunt atât de necesare în acest moment. De aici și împărțirea în așa-numitele proteine ​​de fază acută pozitivă și negativă. Concentrația proteinelor pozitive de fază acută crește odată cu inflamatia. Acestea includ, dar nu se limitează la, CRP , haptoglobină și fibrinogen. În același timp, în inflamație, observăm o scădere a concentrației așa-numitului proteine ​​de fază acută negativă: albumina și transferină. Dintre markerii menționați mai sus, CRP joacă în prezent cel mai important rol în diagnosticarea inflamației. CRP la o persoană sănătoasă nu trebuie să depășească valoarea de 5 mg/l.

Boli legate de inflamatia cronică

Inflamatia cronică este considerată un fenomen negativ, care afectează propriile țesuturi și contribuie la dezvoltarea altor boli.

Dereglarea răspunsului imun în inflamatia cronică stă la baza bolilor alergice (de exemplu, astmul bronșic ) și autoimune (de exemplu, artrita reumatoidă, psoriazisul, boala inflamatorie intestinală).

Inflamatia cronică joacă, de asemenea, un rol important în patogenia aterosclerozei și a complicațiilor cardiovasculare asociate (de exemplu, boala cardiacă ischemică).

Se crede că inflamatia cronică poate contribui și la dezvoltarea bolilor neoplazice.

Sindromul de răspuns inflamator generalizat

Systemic Inflammatory Response Syndrome sau sindromul de răspuns inflamator generalizat, descrie posibilele cauze și consecințe ale dezvoltării inflamației.

În spatele acestui nume complicat se află o formă specifică de inflamație care afectează întregul corp. Ne confruntam cu al atunci când inflamația acută continuă să se intensifice în loc să se stingă singură.

Producția constantă de molecule inflamatorii – citokine – provoacă modificări în multe organe. Simptomele clinice ale acestui sindrom includ:

• creștere semnificativă a ritmului cardiac
• creșterea frecvenței respiratorii
• febră mare sau o scădere severă a temperaturii corpului
• un număr semnificativ crescut de globule albe (sau scăderea lor drastică)

Inflamația de această amploare necesită intervenție imediată, deoarece reprezintă o amenințare gravă la adresa funcției organelor.

Ar trebui să ne străduim să eliminați factorul care a provocat un răspuns inflamator atât de intens.

Răspunsul inflamator necontrolat poate duce la dezvoltarea insuficienței multiple și chiar la moarte.

Cum tratăm inflamatia?

Tratamentul inflamației necesită consult medical de fiecare dată. Nu orice inflamație necesită medicamente. În plus, este foarte important să alegeți tipul și calea corectă de administrare (preparate generale/locale).

În general, în tratamentul inflamației, există două grupe principale de agenți:

• medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
• medicamente antiinflamatoare steroidiene.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene includ, printre altele aspirina, ibuprofenul sau naproxenul. Această clasă de medicamente funcționează prin blocarea acțiunii ciclooxigenazei, o enzimă necesară pentru producerea de molecule care provoacă inflamație.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene atenuează de obicei rapid simptomele neplăcute ale inflamației, cu toate acestea, administrarea lor este asociată cu efecte secundare (în special afectarea mucoasei gastrointestinale). Din acest motiv, ele trebuie utilizate întotdeauna în dozele cele mai mici si obligatoriu sub supraveghere medicală.

Al doilea grup de medicamente antiinflamatoare sunt glucocorticosteroizii, cel mai adesea utilizați în tratamentul bolilor inflamatorii cronice (astm bronșic, boli autoimune).

Remedii naturiste pentru inflamatie

Acizii grași Omega-3, care se gasesc în peștele gras, cum ar fi codul, sunt printre cele mai puternice substanțe antiinflamatoare. Un studiu a demonstrat ca Omega-3 poate ajuta la combaterea mai multor tipuri de inflamații.

Quercetina este un antioxidant minune care poate ajuta la reducerea inflamației, ajutând astfel la vindecarea rănilor și chiar la reducerea riscului de cancer.

Unele studii sugerează că zincul este un agent antiinflamator puternic care poate susține sistemul imunitar și poate reduce semnele de inflamație. Potrivit unui articol științific din 2014, zincul reduce inflamatia și stresul oxidativ la adulți. Stresul oxidativ provoacă inflamație și poate crește riscul apariției multor boli, inclusiv cancer. Zincul a redus, de asemenea rata infecției cu 66 la sută.

Ceaiul verde ar putea ajuta împotriva inflamației. Persoanele care locuiesc în regiunile în care se consumă mult ceai verde au un procent mai mic de boli legate de inflamație.

Capsaicina este ingredientul care da iuteala ardeiului iute. Așa-numita substanță P, un element cheie al capsaicinei, poate reduce capacitatea organismului de a simți durerea. Unele studii sugerează că capsaicina poate ajuta la reducerea inflamatiei, a durerilor musculare și a celor ale sistemului nervos. Ce este inflamatia? Inflamaţia este răspunsul sistemului nostru imunitar la infecţii şi leziuni. Reprezinta modalitatea organismului uman de a transmite un semnal catre sistemul imunitar, astfel incat acesta sa stie ca zona trebuie protejată şi vindecată de amenintari precum virusuri sau bacterii.